Politici în contrast: SUA, UE, Rusia, China și Indonezia – Analiză actualizată pe Știrinoi.com

În contextul tensiunilor globale crescânde și al reorganizării alianțelor internaționale, comparația politicilor externe și strategice ale principalelor puteri – Statele Unite, Uniunea Europeană, Rusia, China și un actor emergent, Indonezia – capătă relevanță majoră. Analiza de Știrinoi.com, oferă o imagine clară asupra direcțiilor strategice, zonei Indo-Pacific, relațiilor economice și poziționărilor recente.

1. Orientarea strategică

🇺🇸 SUA

• Prioritizează relația transatlantică pentru un „pivot” spre Asia, așa cum indică strategii de „Europe First” .

• Menține percepția unei puteri militare globale, intervenții active (ex. Iran) restabilesc descurajarea .

• Sub Trump, abordare „America First” – presiuni asupra NATO, dar și consolidare militară .

🇪🇺 Uniunea Europeană

• Urmează o politică mixtă: sancțiuni agresive împotriva Rusiei, relații comerciale intense cu China, dar încearcă dezvoltarea „autonomiei strategice” față de Washington .

• Discuții privind crearea unei datorii comune („Eurobond”) pentru a reduce dependența de dolar și pentru a întări rolul euro .

🇷🇺 Rusia

• Urmează o politică duală: completează China într-un „eșafod global antioccidental”, dar se repliază pe parteneriate regionale în Asia-Pacific .

• Își extinde influența strategică prin alianțe cu Iran, Coreea de Nord și sprijin pentru proiecte energetice & militare în Indonezia .

🇨🇳 China

• Consolidare geopolitică și economică: control asupra rețelelor digitale globale, lanțuri de aprovizionare, influență energetică etc. .

• Axă strategică solidă cu Rusia în comerț și politică, primind o alternativă serioasă la dominația occidentală .

🇮🇩 Indonezia

• Urmează un model „actriță liberă”: menține echilibrul între marile puteri (China, SUA, Rusia), fără să se înscrie în blocuri rigide .

• Colaborări recente cu Rusia (BRICS, parteneriat nuclear, posibil spațial), dar și dialog cu UE și SUA pe filiera Franța-IndoPacific .

2. Zone de influență & provocări regionale

🔹 Europa & Atlantic

• SUA cer consolidarea NATO și creșterea cheltuielilor la 5% din PIB.

• UE își menține sancțiunile anti-Rusia, în paralel cu legături comerciale tot mai vulnerabile cu China și Rusia reuters..

🔹 Indo-Pacific și Marea Chinei de Sud

• SUA și UE reacționează în fața agresivității Chinei; SUA actualizează alianțele, cooperare împreună cu Japonia, Australia etc. .

• Rusia își joacă rolul de jucător secund, profitând de rivalități pentru consolidarea influenței indirecte ).

🔹 Asia de Sud-Est & Indonezia

• Indonezia cooperează militar cu Rusia (posibil bază spațială la Biak), dar evită alienarea SUA și UE .

• Franța vrea să-și consolideze poziția în această regiune strategica .

3. Fapte interesante

• SUA și UE se coordonează pentru dezvoltarea tehnologiei nucleare (SMR), energie verde și egali în deriskingul față de China.

• UE discută emiterea de Eurobonduri pentru reducerea dependenței de dolar .

• Rusia își extinde politică de statcraft în Asia-Pacific prin cooperare duală cu China și hedging pe baza regională .

• China dezvoltă “cold war 2.0” pe lanțuri de semiconductori și digitalizare globală .

• Indonezia se poziționează ca actor negociator independent, deschizând ușa către Rusia, dar cu viziune non-aliniată .

4. Păreri & interpretări

• Analiștii transatlantici avertizează că SUA și UE trebuie să-și definească clar interesele comune în Asia și China .

• Oficialii de la Jakarta afirmă că tensiunile SUA–China sunt riscul major, nu doar China izolată; Indonezia caută evitarea escaladării .

• România și UE discută raportări tehnologice și securitate energetică – noua ordine globală cere autonomie .

• Rusia caută să exploateze rupturile din cadrul NATO și existența diplomației multipolare (e.g., BRICS, Asia de Sud-Est).

5. Concluzie

Această analiză comparativă scoate în evidență dinamica complexă dintre cele cinci entități: SUA oferă stabilitate strategică, UE dezvoltă autonomie, China și Rusia colaborează intens, iar Indonezia jonglează echilibrat. Nu trăim într‑un bloc unipolar, ci într-un „noul multipolarism” în care toate aceste piese se intersectează.